Conţinut
Taxonomia (sau clasificarea) domeniilor de învățare ale Bloom oferă educatorilor și managerilor un sentiment al modului în care învățarea umană poate fi clasificată și extinsă. Prin înțelegerea celor trei categorii de învățare ale lui Bloom, educatorii, studenții și persoanele interesate de dezvoltarea umană pot înțelege mai bine cum să creeze sisteme educaționale eficiente care să cuprindă toate cele trei domenii propuse de autor.
Oamenii învață în trei categorii majore sau domenii (Comstock Imagini / Comstock / Getty Images)
istorie
Taxonomia lui Bloom, o modalitate de clasificare a tipurilor de învățare, a fost dezvoltată de educatorii din învățământul superior, inclusiv Benjamin Bloom, în 1956. Această taxonomie a fost dezvoltată pentru profesori, în special pentru învățământul superior, pentru ai ajuta să înțeleagă exact cum elevii învață și modul în care procesează aceste tipuri de învățare individuale. Bloom și comisia au sugerat că cele trei categorii majore (numite și "domenii") ale învățării sunt cognitive, afective și psihomotorii.
cognitiv
Primul domeniu de învățare identificat prin taxonomia lui Bloom este domeniul cognitiv, adică învățarea bazată pe intelect sau cunoaștere. Acest domeniu implică memorie și capacitatea de a vă aminti și de a înțelege date, de a aplica informații și de a le sintetiza în ceva nou. Un exemplu de acest tip de cunoaștere este posibilitatea de a recita materialul memorat și eticheta și de a face distincții între diferitele seturi de date. Acest domeniu este adesea asociat activităților academice.
afectiv
Domeniul afectiv se referă la sfera emoțiilor și a relațiilor interpersonale. Acest domeniu se concentrează asupra receptivității (dorința individului de a fi perceptivă și a asculta alții), răspunzând la fenomene și capacitatea de a poseda și de a internaliza valorile. Exemplele acestui tip de inteligență în educație includ capacitatea elevului de a face o prezentare, participarea la grupuri de discuții și etică.
psihomotorie
Domeniul psihomotor se referă la corpul fizic și la modul în care se mișcă în raport cu lumea și cu ceilalți. Acest domeniu a fost mai puțin explorat într-un context educațional decât celelalte două, deși are un rol important în educația fizică, sport, dans și teatru. Acesta include abilitatea de a înțelege semnalele non-verbale, de a urma răspunsurile ghidate, de a învăța modele complexe de mișcare și de a manipula echipamentele. Exemplele acestui domeniu includ capacitatea de a folosi un computer personal, o diagramă pentru a crea un model și de a învăța un pas complicat de dans.