Conţinut
Resursele literare sunt importante pentru oricine folosește sau studiază cuvintele într-un context creativ. Utilizarea greșită a resurselor literare poate face ca o poveste sau altă operă literară să pară slabă, netedă sau subdezvoltată. Buna utilizare a resurselor literare are efectul opus, ajutând scriitorii să creeze povești dinamice, puternice și interesante.
Aluzie
O aluzie este o referință la o persoană cunoscută, eveniment, loc sau frază. Scriitorul presupune că cititorul va înțelege aluzia, care poate fi crucială pentru complot. Aluziile făcute la un moment specific din istorie pot necesita note de subsol într-un moment ulterior. Scriitorii de gen - cei specializați în ficțiune, precum romantismul, misterul sau știința-ficțiune - pot face aluzie la locuri și personaje care fac parte din genul lor, în timp ce scriitorii pentru publicul larg tind să folosească aluzii care nu necesită cunoștințe cititorul. Exemplele includ: „El este la fel de curajos ca Han Solo” și „Ea a fost frumoasă ca Helena de Troia”.
Ambiguitate
Ambiguitatea dă mai multe semnificații unei fraze sau expresii, cum ar fi linia Mercur, în „Romeo și Julieta” după ce a fost rănit mortal. El spune: „Căutați-mă mâine și probabil că veți găsi un om cedat”, ceea ce înseamnă că ar putea fi trist sau, mai probabil, în mormântul vostru. Scriitorii folosesc adesea ambiguități pentru a evidenția complexitatea unei probleme sau pentru a ajuta personajul să-și încurce adversarii. Ambiguitatea poate fi utilă în poveștile de mister, în care un personaj poate rosti o propoziție care aparent are un sens, chiar dacă vorbitorul se gândește la altul.
Prefigurare
Scriitorii folosesc prefigurarea pentru a le spune cititorilor la ce să se aștepte. Aceasta poate veni sub formă de evenimente sau fraze care fac aluzie la acțiuni care vor apărea mai târziu în complot. Previzorul poate fi evident sau foarte subtil, creând suspans, deoarece cititorii nu sunt siguri la ce să se aștepte. De exemplu, un scriitor se poate concentra pe descrierea unei arme în definirea unei camere, prefigurând faptul că va fi folosită mai târziu.
Imaginație
Imaginația este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante dispozitive literare. Scriitorii își folosesc imaginația pentru a descrie scene, decoruri și personaje, cu scopul de a ajuta cititorii să vizualizeze ceea ce se întâmplă în poveste. Imaginația poate fi la fel de simplă ca descrierea mediului fizic al unui personaj sau adâncirea în descrierile mai complexe ale emoțiilor și gândurilor personajului.
Metaforă
Metafora este o formă de limbaj figurativ care compară două lucruri care nu au legătură cu scopul de a da sens imaginației și unul dintre lucruri. Metaforele susțin adesea că un lucru este altul, de exemplu „Pielea ta era fildeș și părul tău curgea în mătase”. Femeia nu este făcută din fildeș și mătase, dar aceste cuvinte descriu pielea și părul femeii, promovând imaginea.
Conflict
Conflictul dintr-o poveste este o luptă între două personaje sau forțe opuse. Conflictele reprezintă adesea partea principală a complotului sau tema unei narațiuni și pot implica două personaje de luptă, un personaj împotriva societății, forțele naturale, supranaturalul sau un conflict intern. De exemplu, în „Romeo e Julieta”, conflictul este între rivalii Montecchios și Capuletos.
Punct culminant
Punctul culminant este punctul de cotitură al unei lucrări, adesea punctul de acțiune, suspans, tensiune sau intensitate emoțională. Autorul poate folosi punctul culminant pentru a descrie bătălia finală a unei opere, pentru a dezvălui un mister sau pentru a arăta dacă personajul principal a avut sau nu succes în demersurile sale. De exemplu, în filmul „Indici”, punctul culminant se apropie de sfârșit, când sunt dezvăluiți cei responsabili de toate decesele.
