Conţinut
Atmosfera este un amestec de gaze care înconjoară Pământul. Este esențial pentru viață și servește mai multor scopuri, cum ar fi furnizarea de aer pentru respirație, absorbția radiațiilor ultraviolete, protejarea planetei de meteoriți, controlul climatului și reglarea ciclului apei. Atmosfera Pământului este formată din aproximativ 78% azot, 21% oxigen, 1% argon și urme de alte gaze care includ dioxid de carbon și neon.
Azot
Azotul este un gaz incolor, inodor și inert (nu reacționează cu alte substanțe) descoperit în 1772 de chimistul Daniel Rutherford. Azotul este cel mai abundent gaz din atmosferă și se găsește în toate organismele vii. Este o componentă importantă a aminoacizilor, proteinelor, ADN-ului și ARN-ului. Toate ființele vii depind de azot pentru creștere, reproducere și pentru a efectua procese metabolice.
Atmosfera este principala sursă de azot, totuși plantele și animalele nu sunt capabile să-l folosească direct. Azotul pătrunde în sol prin precipitații, deșeuri animale și materii organice moarte. Bacteriile din sol îl transformă în amoniu și azotat, două forme de azot care pot fi folosite de plante. Animalele îl dobândesc hrănindu-se cu plante și alte animale. Alte bacterii din sol transformă amoniul și azotatul în dinitrogen, provocând returnarea azotului în atmosferă. Acest proces se numește ciclul azotului.
Oxigen
Oxigenul este al doilea cel mai abundent gaz din atmosferă și al treilea cel mai abundent element din univers. A fost descoperit în 1771 de Carl-Wilhelm Scheele. Oxigenul este inodor, incolor și foarte reactiv. Toate organismele vii depind de acesta pentru respirație, precum și de a fi o componentă a moleculelor de ADN. Plantele sunt capabile să producă oxigen și să-l elibereze în atmosferă printr-un proces numit fotosinteză.
Ozonul este o formă de oxigen prezentă în atmosfera Pământului. Protejează suprafața planetei de radiațiile ultraviolete, absorbind și reflectând razele dăunătoare.
Argon
Argonul, clasificat ca gaz nobil, este incolor, inodor și relativ inert și a fost descoperit în 1894 de Lord Rayleigh și Sir William Ramsay. Este al treilea cel mai abundent gaz din atmosferă, dar incapabil să susțină viața. Argonul este considerat un asfixiant simplu: atunci când este inhalat în cantități mari, provoacă amețeli, greață, pierderea rațiunii, sufocare și moarte.
Deoarece argonul este inert, este utilizat în diferite moduri, cum ar fi lămpile cu incandescență, pentru a proteja sudurile de oxidare, izolând spațiile dintre ochelari sau ca înlocuitor al azotului.
