Conţinut
Mușchiul piriformis este un mușchi relativ mic care se extinde de la partea din față a sacrului, un os de formă triunghiulară la baza coloanei vertebrale, până la bazin. Este conectat prin tendoane la marginea superioară a trohanterului sau la creasta superioară a femurului (coapsei). Responsabil de rotația laterală a coapsei, este de obicei situat foarte aproape sau chiar în contact cu nervul sciatic.
Leziunile la nivelul mușchiului piriformis pot provoca adesea afecțiuni sciatice dureroase, unde nervul iritat care parcurge lungimea piciorului provoacă durere și rigiditate la nivelul spatelui inferior, șoldurilor, feselor și spatelui mușchilor coapsei. Deși mecanismul nu este pe deplin înțeles, medicii cred că sciatica este cauzată atunci când mușchiul piriformis produce spasme violente ca răspuns la leziuni.
Dacă există sângerări și umflături în mușchi, se va forma țesut cicatricial, determinând strângerea fibrelor musculare pe bazin, ceea ce pune o presiune neclintită asupra nervului sciatic, provocând un sindrom de durere pe piciorul afectat, pe spate. și șold.
Structura
Intervenții
Diagnosticul include o examinare a istoricului medical complet, examinări fizice și raze X ale spatelui inferior și ale oaselor bazinului. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este, de asemenea, frecvent utilizată în diagnostic. În multe cazuri de sciatică, intervenția chirurgicală pentru o hernie de disc nu reușește să amelioreze simptomele deoarece sindromul piriformis este lăsat în afara analizei afecțiunii, potrivit ortopedului Aaron Filler, MD.
Intervenția chirurgicală pentru corectarea sciaticii și a durerii lombare devine o opțiune după ce afecțiunea a fost tratată fără succes cu medicamente antiinflamatorii obișnuite, cum ar fi ibuprofen și acetaminofen, terapie fizică și injecții directe ale unui analgezic precum lidocaina sau anti-cortizonul inflamator.
Injecția cu botulism poate provoca ameliorare timp de câteva luni prin paralizarea mușchiului piriform.
Interventie chirurgicala
Tratamentul chirurgical implică rezecția (tăierea) și inserarea mușchiului piriformis lângă pelvis pentru a ameliora presiunea asupra nervului sciatic. O altă tehnică chirurgicală strict legată este tăierea mușchiului piriform în sine în același scop. Acestea se fac de obicei în ambulatoriu.
Chirurgul face mai întâi o incizie de aproximativ zece centimetri în gluteus maximus (mușchiul principal al fesei) pentru a vedea mai profund și a găsi mușchiul piriform. Apoi mușchiul este tăiat și, uneori, o parte a mușchiului este îndepărtată pentru a elibera tensiunea în nerv.
Această procedură nu compromite mișcarea, deoarece mușchii mai mari pot compensa pierderea piriformului. După operație, veți lucra cu un kinetoterapeut timp de patru până la șase săptămâni. Cea mai mare parte a terapiei se va concentra pe exerciții completate cu gheață, căldură, masaj și stimulare electrică pentru a vă îmbunătăți puterea, întinderea și funcționalitatea.
