Conţinut

• Teoria organizațională clasică
• Organizare neoclasică
• Teoria contingenței
• Teoria sistemelor
• Structura organizationala

Teoria organizațională încearcă să explice modul în care organizațiile lucrează pentru a le produce înțelegere și apreciere. Se bazează pe mai multe domenii de cunoaștere și discipline, potrivit Oxford University Press. Unele tipuri de teorii organizaționale includ clasic, neoclasic, contingență, sisteme și structură organizațională. Aceste variații ale teoriei organizaționale provin din mai multe perspective, inclusiv din punct de vedere modern și postmodern.

Teoria organizațională clasică

Teoria organizațională clasică combină aspecte ale managementului științific, teoria birocratică și teoria administrativă. Managementul științific implică obținerea de echipamente și forță de muncă optime și examinarea atentă a fiecărei componente a procesului de producție, spune StatPac Inc, o companie internațională de cercetare și dezvoltare de software. Teoria birocratică acordă importanță stabilirii unei structuri ierarhice a puterii. Teoria administrativă se străduiește să stabilească principii universale de management relevante pentru toate organizațiile.

Organizare neoclasică

Teoria organizațională neoclasică este o reacție la structura autoritară a teoriei clasice. Abordarea neoclasică pune accentul pe nevoile umane ale angajaților pentru fericirea la locul de muncă, citat StatPac Inc. Acest lucru generează creativitate, creștere individuală și motivație, ceea ce crește productivitatea și profiturile. Managerii care folosesc abordarea neoclasică manipulează mediul de lucru pentru a produce rezultate pozitive.

Teoria contingenței

Teoria contingenței vede conflictele la locul de muncă ca fiind inevitabile, dar și controlabile. Acest lucru diferă de teoriile clasice și neoclasice, care interpretează conflictul ca interferând cu echilibrul organizațional. În teoria contingențelor, productivitatea este o funcție a capacității managerului de a se adapta la schimbările de mediu. Autoritatea de management este deosebit de importantă pentru industriile extrem de volatile. Acest lucru permite managerilor libertatea de a lua decizii pe baza situațiilor actuale.

Teoria sistemelor

Teoreticienii sistemelor cred că toate componentele organizaționale sunt interconectate. Modificările aduse unei componente pot afecta toate celelalte, conform StatPac. Teoria sistemelor vede organizațiile ca sisteme deschise într-o stare de echilibru dinamic, care se schimbă constant și se adaptează la mediu și circumstanțe. Relațiile neliniare dintre componentele organizaționale creează o înțelegere complexă a organizațiilor în teoria sistemelor.

Structura organizationala

Structura organizațională a devenit un aspect important al teoriei organizaționale, datorită complexității crescânde a organizațiilor multinaționale. Structura de management al proiectului se concentrează pe managerul de proiect pentru informații și activități legate de proiecte specifice. Structura organizatorică a sediului central are departamente stabilite permanent care facilitează gestionarea proiectelor. Schimbul constant de informații și energie caracterizează relația dintre structura organizațională și mediu.