Conţinut
Termenul de comportament, cunoscut și sub numele de comportament sau conductism, se referă la o teorie a psihologiei care studiază toate comportamentele pe măsură ce au fost dobândite. Condiționarea clasică este o formă de comportament în care un stimul specific produce un răspuns previzibil. Cel mai frecvent exemplu este atunci când câinii miros o mâncare care îi face să saliveze. Când se sună un clopot la fiecare masă, câinii încep să saliveze ca răspuns la clopot, chiar și fără prezența hranei. Condiționarea clasică poate juca diferite roluri în clasă.
Consolidați învățarea
Profesorii care doresc să utilizeze tehnici comportamentale pentru a consolida învățarea sunt mai predispuși să folosească tehnici de condiționare operantă. Aceasta implică pedepse și recompense, care pot fi făcute de un profesor pur și simplu oferind o recompensă (un compliment, de exemplu) pentru o treabă bine făcută sau o pedeapsă (lecție suplimentară) pentru că nu a făcut-o bine. Condiționarea clasică nu poate fi utilizată atât de direct, dar poate lucra adesea împreună cu condiționarea operantă pentru a consolida învățarea. De exemplu, dacă mediul general din clasă este lăudabil și plăcut în timpul învățării, elevul va asocia acea plăcere cu clasa specifică, fiind mai probabil să participe.
Învățarea a fost întreruptă
Elevii care au învățat să asocieze situații amenințătoare sau temătoare cu experiențele din clasă pot avea mai multe dificultăți. De exemplu, elevii asociază adesea testele de matematică cu anxietatea și presiunea unui examen. Acest răspuns condiționat se poate baza pe experiențele timpurii din școala primară, unde copilul s-a ocupat, de exemplu, de teste temporizate cu multă presiune. Chiar și mai în vârstă, studentul poate avea răspunsuri autonome, cum ar fi transpirația și ritmul cardiac crescut, pur și simplu atunci când se gândește la susținerea unui examen sau când se confruntă cu probleme matematice dificile. În clasă, profesorii pot fi conștienți de efectele condiționării clasice asupra anxietății testate și pot crea un mediu de învățare și testare care întărește sentimentul de calm și concentrare. Când elevul, în timp, testează într-un mediu pozitiv sub o presiune mică, reacția condiționată clasic se stinge și dispare.
Alte funcții de condiționare clasice
Este important să ne amintim că, spre deosebire de condiționarea operantă, condiționarea clasică nu poate fi suprimată doar prin voință. Reacțiile legate de condiționarea clasică sunt involuntare. Este posibil să suprimăm comportamentele, dar nu și impulsurile asociate acestora. De exemplu, dacă un profesor folosește dulciuri pentru a întări pozitiv răspunsurile corecte, elevii vor (asocia) clasic succesul cu gustul zahărului. Dacă atunci profesorul încetează să mai folosească dulciuri, chiar dacă explică motivul schimbării, probabil că elevii vor pofti zahăr atunci când dau răspunsuri pozitive.
