Conţinut
O spectroscopie în infraroșu este atunci când un instrument folosește radiația infraroșie pentru a detecta, prin „viziune mecanică”, lucruri care pot fi greu de văzut în alte spectre. De exemplu, hidrocarburile pot fi detectate prin spectroscopie în infraroșu. Deși utilizarea acestui proces are o serie de avantaje, există și unele dezavantaje.
Nedistructiv
Unul dintre principalele avantaje este că spectroscopia în infraroșu nu provoacă daune. Mai multe alte forme de „viziune mecanică” pot detecta particule prin alte spectre, dar multe dintre metodele lor utilizează radiații. De exemplu, tehnologia cu raze X necesită măsuri de precauție, astfel încât radiațiile să nu dăuneze oamenilor din regiune. Cu toate acestea, radiațiile infraroșii sunt inofensive și nu vor afecta mediul sau zona vizualizată.
Sensibilitate
Un dezavantaj al utilizării spectroscopiei în infraroșu este că necesită instrumente foarte sensibile și calibrate corespunzător. Orice instrument de infraroșu de bază poate vedea spectrul infraroșu, dar pentru a fi capabil să se concentreze suficient de bine pentru a înțelege ceea ce se vede, este nevoie de instrumente bine reglate. În plus, cu cât setul de scule este mai bine ajustat, cu atât va fi mai scump să îl cumpărați și să îl întrețineți pe termen lung.
Pregătirea
Un mare avantaj al spectroscopiei în infraroșu este că probele care trebuie vizionate nu necesită nicio pregătire specială. Unele teste pot necesita ca colorantul radioactiv să fie plasat în probă pentru a fi scăldat în radiații, dar spectroscopia în infraroșu nu necesită acest lucru. Instrumentele de detectare trebuie configurate doar astfel încât să poată „privi” eșantionul. Citirile pot fi făcute fără a face nimic special în material.
