Conţinut
Silvicultura este practica îngrijirii și întreținerii întregii sau parțiale a unei păduri. Această practică este o extensie a studiului pădurilor, cunoscută sub numele de silvologie. Silvicultura poate include activități precum plantarea și regenerarea copacilor și grupuri de copaci pe o perioadă lungă de timp. Poate include, de asemenea, activități mai ample, precum reîmpădurirea și monitorizarea. Principalul punct al silviculturii este conservarea habitatelor forestiere, dar poate fi folosit și în scopuri de recoltare.
Curățați sistemele de tăiere
Acest tip de sistem este cea mai ușoară și mai eficientă metodă de silvicultură. Motivul pentru a fi atât de simplu și de eficient se datorează faptului că în timpul reîmpăduririi, copacii sunt plantați în rânduri și distanțați uniform. Acest lucru contribuie la un control mai ușor al pădurii, pe lângă reducerea costurilor de întreținere. Dezavantajul acestui tip de sistem forestier este că nu arată ca o pădure naturală. Unii oameni de știință cred că simetria și configurația nefirească pot acționa de fapt împotriva ecologiei zonei, în special în ceea ce privește viața animală.
Sisteme de retenție
Sistemele de retenție sunt concepute pentru a imita ecologia naturală a unei păduri standard. Anumite aspecte, cum ar fi resturile mari și distanța inegală între plante, sunt păstrate intacte pentru o senzație mai naturală. De asemenea, lăsarea pădurii să crească în mod natural nu întrerupe fluxul ecologic al zonei păstrate. Cu toate acestea, există dezavantaje la acest tip de sistem forestier. Deoarece scopul este de a face pădurea să arate cât mai natural posibil, acest lucru face ca întreținerea să fie mult mai dificilă. Crearea unui flux natural este complicată și, dacă acest lucru nu se realizează, eșecul ar putea perturba ecologia sitului mai mult decât era de așteptat.
Sistem de semințe de copaci
Acest tip de sistem este foarte asemănător cu sistemul forestier cu tăiere curată. Diferența este că semințele pot fi manipulate genetic în diferite soiuri. Aceasta este o trăsătură extrem de benefică, în special pentru plantele care sunt greu de cultivat dintr-un ciclu ecologic natural. Un anumit copac sau arbust poate fi creat pentru a produce mai multe semințe sau pentru a fi tolerant față de mediul în cauză. Dezavantajul acestui tip de sistem este că are un cost ridicat de implementare. De asemenea, este văzut cu scepticism de către oamenii de știință și cu un motiv întemeiat, deoarece nimeni nu poate prezice repercusiunile pe care planta modificată le va avea asupra mediului.
Sisteme de adăpost umbră
Acesta este un sistem complex de silvicultură pentru plantarea și întreținerea solului care protejează plantele de mediu și de eroziunea solului. Când se face corect, viața plantelor este alocată pentru a o proteja de anumite condiții meteorologice, cum ar fi înghețul sau seceta. Plantele sunt, de asemenea, organizate pentru a preveni eroziunea solului, dacă precipitațiile sunt un factor agravant. Dezavantajul acestui tip de sistem este că este foarte complex și greu de întreținut. Datorită acestei dificultăți, acest lucru poate duce la un cost mai mare pentru implementarea sistemului.
