Conţinut

• Ce sunt lipidele?
• Metabolism normal al lipidelor
• Rolul insulinei în metabolismul lipidic
• Diabetul de tip 1 și metabolismul lipidic
• Diabetul de tip 2 și metabolismul lipidic

Procesul metabolic al lipidelor este legat de defalcarea carbohidraților și a grăsimilor, două elemente fundamentale ale diabetului zaharat. Metabolismul lipidic apare în pancreas și cele mai multe etape ale acestui proces sunt reglementate de insulină. Problemele de insulină asociate atât diabetului de tip 1, cât și diabetului de tip 2 pot avea un impact profund asupra procesului metabolic al lipidelor.

Ce sunt lipidele?

Lipidele sunt un grup extins de molecule, care includ: acizi grași, vitamine, steroli, ceruri, printre altele. Deoarece lipidele cuprind o categorie foarte largă, ele sunt folosite în diferite moduri de către organism și funcționează diferite funcții. Lipidele sunt procesate prin fluxul sanguin, ceea ce le determină să sufere interacțiuni complexe, în funcție de funcțiile lor, cantitatea de energie din organism și nevoia de glucoză.

Metabolism normal al lipidelor

În metabolismul lipidic normal, prima etapă constă în hidroliza lipidică pentru producerea de glicerol și acizi grași. Ulterior, glicerolul este metabolizat într-o moleculă intermediară, fosfat de dihidroxiacetonă, înainte de a fi metabolizat în glucoză în sânge sau în glicogen. Între timp, acidul gras este transformat în acetil-CoA și apoi este utilizat pentru producerea de acizi grași sau inițierea ciclului de acid citric, care îl va transforma în dioxid de carbon și apă.

Rolul insulinei în metabolismul lipidic

Se înțelege că, deoarece insulina joacă un rol atât de important în metabolismul carbohidraților, va afecta și metabolizarea lipidelor, inclusiv sinteza acizilor grași în ficat, defalcarea grăsimii în țesutul gras și absorbția grăsimilor. Zahărul în exces, datorat deficienței insulinei, este stocat în țesutul adipos sub formă de trigliceride (un tip de lipide).

Diabetul de tip 1 și metabolismul lipidic

În general, pacienții cu diabet zaharat de tip 1 prezintă anomalii legate de utilizarea lipidelor de către organism, deși indicele glicemic este controlat. Deficiența de insulină, asociată cu diabetul de tip 1, inhibă capacitatea organismului de a stoca lipidele în țesutul adipos, determinând circulația liberă a lipidelor sub formă de acizi grași și lipoproteine. Acizii grași sunt oxidați de ficat, formând cetonele. La niveluri ridicate, cetonele pot crește pH-ul sanguin sau pot duce la cetoacidoză, care apare atunci când organismul, în absența zahărului, începe să utilizeze grăsimea ca sursă de energie.

Diabetul de tip 2 și metabolismul lipidic

În diabetul de tip 2, țesuturile nu răspund adecvat la insulină și încep să stocheze excesul de energie din glucoză în țesutul adipos. Aceste lipide excesive se acumulează în zone cum ar fi ficatul, mușchii scheletici și, uneori, celulele beta ale rinichilor și ale pancreasului. Acest proces îmbunătățește creșterea în greutate și dereglarea zahărului caracteristică bolii. De fapt, diabetul de tip 2 tinde să se dezvolte la pacienții cu reglare necorespunzătoare a procesului metabolic al lipidelor cauzate de excesul de energie stocat.