Conţinut
Procedura Kidner este o intervenție chirurgicală efectuată pe accesorul navicular. Osul navicular este situat în arcul piciorului și este conectat la tendonul tibial posterior. Această structură ajută la susținerea arcului. Un accesoriu navicular este un os suplimentar, situat pe gât, provocând picioarele plate. În această stare, osul navicular și accesoriul navicular se reunesc și pot provoca durere. O corecție chirurgicală se efectuează numai după ce tratamentele obișnuite au eșuat, iar protocolul de reabilitare este prescris de chirurg.
Simptome și diagnostice
Simptomul cel mai asociat cu accesoriul navicular este durerea în gât, care poate deveni mai puternică la mers. Dacă osul devine dureros, acesta va apărea de obicei în adolescență. Dacă nu provoacă durere, nu sunt necesare tratamente, indiferent dacă sunt sau nu chirurgicale. Medicii identifică problema atunci când pacientul spune că suferă și poate fi adesea confirmată doar cu o radiografie.
Procedura Kidner
Procedura Kidner este o intervenție chirurgicală simplă. Pentru a corecta accesoriul navicular, chirurgul face o mică incizie deasupra osului suplimentar. Apoi este separat de tendonul tibial posterior și îndepărtat. Tendonul este atașat la osul navicular și incizia este închisă.
Protocol general de reabilitare
Pacientul se află într-un gips, chiar sub genunchi și va rămâne cu ghipsul timp de aproximativ trei săptămâni; după aceea echipa medicală va îmbrăca o cizmă ortopedică. Pacientul folosește cârje timp de multe zile, iar un kinetoterapeut va putea să predea utilizarea corectă a acestora. Dacă suturile nu sunt absorbabile, acestea vor fi îndepărtate între 10 și 14 zile după operație. La aproximativ patru săptămâni după procedura chirurgicală, pacientului i se vor scoate cizmele ortopedice și vor începe fizioterapia, care constă dintr-o serie de exerciții de întindere pentru a reduce tensiunea în tendon. Activitățile normale ar trebui reluate în aproximativ trei luni.
Protocol de fizioterapie
Chirurgul va stabili dacă este nevoie de kinetoterapie după operație. Fizioterapia va începe cu gheață, masaj și hidroterapie pentru a controla durerea și umflarea și pentru a întări tendonul. Fizioterapeuții recomandă de obicei terapia acvatică, deoarece apa oferă un mediu sigur pacientului pentru a exercita fără a tensiona nejustificat tendonul. Cu cât se întărește mai mult, pacientul participă la alte exerciții, care constau în întinderea tendonului pentru a oferi mai multă mobilitate. Kinetoterapia ajută la îmbunătățirea mișcării și se asigură că pacientul va merge normal. Odată ce mișcarea normală și forța revin, terapia fizică se încheie și pacientul continuă să facă exerciții fizice acasă pentru a menține tendonul flexibil.
