Conţinut
Profesia contabilă cuprinde la nivel global patru ipoteze contabile fundamentale și patru principii contabile fundamentale. Ipotezele și principiile contabile nu sunt neapărat orientări legale. Mai degrabă, acestea sunt acorduri profesionale concepute pentru a standardiza raportarea financiară la nivel mondial. Înțelegerea ipotezelor și a principiilor contabile este fundamentală pentru toți studenții și profesioniștii din domeniul contabilității.
Ipoteze de bază
Ipotezele contabile de bază au același scop ca și ipotezele generale din economie. Activitățile contabile se desfășoară într-un mediu controlat, utilizând sisteme și procese stabile. Cu toate acestea, administrarea financiară reală are loc în lumea reală, care include o multitudine de variabile și sisteme. În esență, ipotezele contabile permit utilizarea sistemelor controlabile pentru a explica evenimentele care apar într-o lume incontrolabilă.
Principii contabile de bază
Principiile contabile de bază sunt derivate din ipotezele de bază. Scopul principiilor contabile este de a face raportarea financiară mai fiabilă și mai consecventă pentru cititorii de situații financiare, inclusiv investitori, autorități de reglementare și parteneri de afaceri.
Patru presupuneri
Prima ipoteză este faptul că societatea în cauză este o entitate juridică separată de proprietarii săi. Acesta este literalmente cazul pentru companii și anumite forme hibride de organizare, dar acest lucru nu este adevărat și necesită o suspendare a necredinței pentru proprietarii individuali și parteneriatele private.
A doua presupunere este că compania va continua să supraviețuiască și să funcționeze pentru un viitor previzibil. Acest lucru permite contabililor să utilizeze tehnici precum amortizarea care repartizează costurile pe mai multe perioade viitoare.
Presupunerea unei monede stabile presupune că societatea va beneficia de o unitate valutară stabilă. Aceasta este una dintre acele ipoteze economice care nu sunt niciodată complet adevărate în lumea reală. Valorile valutare se schimbă continuu în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare, dar această ipoteză simplifică evaluarea activelor.
Ultima presupunere este faptul că informațiile financiare vor fi pregătite și raportate în mod regulat în viitor. Această presupunere este literalmente adevărată pentru toate companiile tranzacționate public, precum și pentru o gamă largă de companii private.
Patru principii
Primul principiu de contabilitate de bază este faptul că activele sunt raportate în bilanțuri la costurile lor de achiziție, mai degrabă decât valorile lor actuale de piață. Aceasta oferă coerență în evaluarea activelor și a valorii nete a companiei.
Principiul congruenței afirmă că atât veniturile cât și cheltuielile trebuie recunoscute în același mod, fie atunci când sunt câștigate sau suportate, fie când sunt primite sau cheltuite. Acest lucru adaugă, de asemenea, consistență raportării financiare.
Principiul recunoașterii veniturilor prevede că veniturile pot fi recunoscute numai după ce au fost câștigate integral. Acest lucru împiedică companiile să producă rapoarte de venit pentru slujbele pe care intenționează să le realizeze în viitorul apropiat, dar pentru care nu au fost încă plătite.
Principiul dezvăluirii complete asigură cititorilor situațiilor financiare că toate informațiile financiare importante sunt incluse în situațiile financiare. Acest lucru împiedică companiile să nu includă informații negative atunci când evidențiază cifre pozitive.
