Conţinut
Ființele vii, de-a lungul evoluției, au dezvoltat organe și sisteme specializate în interacțiunea dintre organism și mediu. Oamenii sunt capabili să miroasă, să vadă lumina, formele și culorile, să perceapă atingerea, să audă sunete într-un anumit interval de frecvență și să perceapă gustul mâncării. Pe lângă aceste simțuri clasice, se îndoiește un al șaselea simț, o temă care implică ficțiune și știință. Cu noi cercetări, cunoștințele noastre se extind până la punctul în care putem dezvălui ceea ce anterior era considerat ceva mistic.
Mirosul
Mirosul este abilitatea de a mirosi, indiferent dacă este sau nu plăcută. Nasul este organul care reprezintă sistemul olfactiv: atunci când respirăm, moleculele responsabile de aromă intră în nas și ajung la celulele olfactive din partea superioară a cavității nazale. Apoi trimit impulsuri nervoase către creier, unde sunt produse senzațiile legate de arome. Acest sistem detectează o aromă la un moment dat și poate fi o combinație sau dintr-o singură sursă. Dacă există mai multe arome, cele mai intense vor fi dominante și, în timp, va avea loc adaptarea și mirosul puternic va deveni imperceptibil. Acest simț se combină cu palatul pentru a constitui gustul mâncării.
Viziunea
Datorită viziunii putem vedea. Ochii sunt organele care transformă informațiile luminoase în impulsuri electrice care sunt trimise către creier. Acolo, acești stimuli sunt transformați în imagini. Partea din față a ochiului acționează ca o lentilă, convergând razele de lumină către retină, unde celulele nervoase captează și, prin reacții chimice dependente de lumină, produc stimuli electrici care sunt trimiși în spatele cortexului cerebral. Acolo se formează imaginile pe care le vedem.
Tactul
Atingerea este unul dintre simțurile umane, reprezentate în principal de piele, unde sunt receptorii responsabili de primirea stimulului mecanic și trimiterea acestuia la creier. Acești receptori sunt prelungiri lungi ale neuronilor situați în afara creierului și care formează nervi. După ce sunt stimulați, ei trimit semnale electrice către creier, unde ajung în anumite regiuni specializate pentru atingere. În acest fel, putem simți atingerea obiectelor sau a oamenilor.
Auzul
Principalul organ responsabil de primirea undelor sonore este urechea, împărțită în urechea exterioară, mijlocie și internă. Urechea exterioară este responsabilă pentru convergerea undelor sonore și transferarea lor din aer în oasele microscopice ale urechii medii. Aceste oase mici, la rândul lor, transferă vibrația către lichidul situat în urechea internă, care stimulează receptorii prezenți acolo. Acești receptori generează apoi stimuli nervoși care sunt trimiși la creier pentru a percepe sunete.
Gustul
Gustul ne permite să simțim și să diferențiem aromele. Principalul organ responsabil de aceasta este limba, dar aroma finală pe care o simțim este o combinație de gust și miros, adică gust și aromă. Există regiuni ale limbii care sunt mai sensibile la dulce, sărat, acru și amar. După ce au pus niște alimente în gură, receptorii localizați pe limbă trimit stimulii către creier, unde are loc percepția aromelor.
Al saselea simt
Al șaselea sens este văzut ca intuiție în unele culturi. Nu există consens sau dovezi științifice ale naturii sale. Unii spun că este legată de glanda pineală din cap atunci când vine vorba de sensibilități legate de supranatural. În general, al șaselea sens sau intuiție este abordat în prezent ca un amestec între științific și mistic (ceea ce nu a fost încă realizat de știință, necunoscut). Se așteaptă să se adauge mai multe informații pe măsură ce se fac cercetări științifice la nivel înalt.
Alte simțuri
Alte simțuri mai puțin percepute de oameni sunt esențiale pentru ființele umane. Propriocepția este locația spațială a corpului. Ne permite să avem o înțelegere a localizării părților corpului indiferent de vedere. Fără ea, chiar mersul pe jos devine dificil. Echilibrul, alcătuit dintr-o parte a urechii interne și a mușchilor coloanei vertebrale, ne permite să stăm în picioare. Prin piele, suntem capabili să percepem presiunea, temperatura și durerea, pe lângă atingere. Fiecare dintre aceste capacități umane are propria sa regiune în creier și propriile căi de aducere a informațiilor către ea.
