Conţinut
Imperialismul este definit ca o politică, practică sau pledoarie pentru extinderea puterii și stăpânirii unei națiuni, prin dicționarul Merriam-Webster. Practicat de-a lungul timpului de diferite națiuni și culturi, imperialismul are trei tipuri principale care definesc gradul de control al puterii imperiale.
Colonizare
Când o putere imperială creează colonii, ea cucerește teritoriul și îl controlează din țara de origine. Un exemplu de astfel de colonizare a fost coloniile Imperiului Britanic, precum India, Africa de Sud, Australia și Canada, care erau controlate în principal de deciziile luate la Londra. Colonizarea este cea mai directă formă de imperialism, cu accent pe controlul politic total.
Protectorate
Un protectorat este o țară care a acordat un control aproape complet, deși nu total, unei puteri superioare. Acest lucru permite puterii imperiale să-și mențină controlul lăsând în același timp unele funcții ale guvernului pe seama autorităților native ale protectoratului. Un exemplu a fost Egiptul sub stăpânirea britanică, care a intervenit în mai multe decizii, cum ar fi controlul asupra Canalului Suez, dar l-a păstrat pe Khedive ca lider oficial al țării. Protectoratele au condus în multe cazuri la colonizarea completă ulterioară.
Sferele de influență
Sferele de influență imperialiste conferă puterii imperiale drepturi exclusive asupra comerțului și a altor privilegii economice dintr-o țară. În timpul competiției de expansiune dintre puterile europene, pe măsură ce se aventurau pe noi teritorii, sferele de influență erau o tactică cheie pentru a încerca să depășească concurența, implementată de olandezii în Batavia (o parte din Indonezia) și Ceylon (Sri Lanka) și de către britanici în timpul ieșirilor inițiale pe continentul african.
Cauzele imperialismului
Principala cauză a expansiunii imperialiste este achiziționarea de resurse naturale de pe un alt teritoriu, cum ar fi aurul și diamantele Africii de Sud. Materiile prime mai ieftine ar putea ajuta, de asemenea, producția în țara de origine. Un alt motiv pentru expansiunea imperialistă este naționalismul (mândria unei țări), care, alături de religie, a fost un factor de dominație folosit de puterile europene ca scuză pentru a lua părțile mai puțin „civilizate” ale lumii.
