Conţinut

• Limbile Israelului
• Sunete și nume de litere
• Pronunția cuvintelor
• Direcția de scriere
• Punctele și loviturile nikkud

Relația complexă dintre ebraică și arabă este importantă datorită semnificației culturale, religioase și comunicative din Israel astăzi, precum și din alte zone ale lumii. Limbile s-au influențat reciproc în așa fel încât astăzi ebraica și araba au similitudini în pronunția și structura limbii. Schimbul lingvistic este semnificativ mai ales atunci când se discută despre comunicarea dintre comunitățile arabe și evreiești. Asemănările lingvistice arată legături istorice prezente în lumea contemporană.

Limbile Israelului

Atât araba, cât și ebraica sunt recunoscute ca limbi oficiale ale poporului Israel. Deși inițial araba a fost vorbită mai ales de populația arabă din Israel, guvernul a decis să adopte limba ca limbă oficială împreună cu ebraica.

Sunete și nume de litere

Atât alfabetul ebraic, cât și cel arab, au litere cu sunete, nume și, în unele cazuri, interpretări similare. Fundația Meru are un tabel care compară sunetele celor două alfabete în funcție de o interpretare, conectând fiecare literă corespunzătoare unui sens interpretativ comun. De exemplu, prima literă din alfabetul arab, alif, înseamnă „Allah” (zeu), în timp ce prima literă din alfabetul ebraic, aleph, înseamnă „stăpân”. Fundația Meru a propus că sensul împărțit între cele două cuvinte este „conștient”.

Pronunția cuvintelor

Ambele limbi semitice, araba și ebraica, au cuvinte care sună similar și au înțelesuri similare. A vă prezenta spunând „numele meu este” sună foarte asemănător în ambele limbi: în arabă se spune „ismee” și în ebraică „shmee”. Deoarece limba arabă a fost larg vorbită după ce s-a scris ebraica, araba este influențată lingvistic de această limbă. Când ebraica și-a recăpătat popularitatea ca limbă vorbită, limba a fost influențată de arabă.

Direcția de scriere

Atât araba, cât și ebraica sunt scrise orizontal de la dreapta la stânga.

Punctele și loviturile nikkud

Alfabetul ebraic nu are vocale, o caracteristică comună în alfabetele semitice timpurii. Ulterior, nikkuds (puncte) au fost aderate la alfabet pentru a exprima sunetul literelor. Nikuds sunt puncte mici și liniuțe adăugate literelor originale ebraice. Araba are, de asemenea, semne care indică vocale adăugate alfabetului la un moment dat după dezvoltarea acestuia, pentru a oferi mai multă claritate limbii scrise.