Conţinut
Jadul este o piatră prețioasă care inspiră multe mituri și simboluri. Are un spectru larg de culori și este venerat de aproximativ 7.000 de ani. A fost folosit în piese artistice, bijuterii și accesorii, precum farmecele norocoase, agrafe de păr și piepteni, în sculpturi și ca parte a ceremoniilor religioase, în China antică și în multe alte culturi. Semnificația și puterea sa sunt multiforme; brățările sunt doar una dintre multele modalități de a folosi piatra ca ornament de protecție.
Poveste
În China antică, jadul era cunoscut sub numele de „yu”, sau „bijuterie regală”. Valoarea sa era comparabilă cu cea a diamantelor sau a aurului din cultura occidentală. Rezistența sa l-a făcut ideal pentru utilizare în arme și unelte. Dar frumusețea sa l-a transformat într-o piatră de ornament populară, decorând imagini religioase, morminte ale unor membri importanți ai familiei imperiale și bijuterii.
A fost considerată o piatră puternică și a fost folosită în ceremoniile rituale din China încă din anul 5000 î.Hr. Chinezii credeau că jadul are puterea de a proteja corpul și spiritul, atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți.
De asemenea, a fost extrem de popular pe alte continente. În America Centrală, Maya, Aztecii și Olmecii îl apreciază mai mult decât aurul. În Noua Zeelandă, triburile indigene maori au sculptat jadul nativ în arme și instrumente de închinare. Egiptenii antici i-au atribuit puterea de a cultiva pacea interioară, echilibrul și iubirea.
Simbolism
În China antică, oamenii foloseau piatra pentru a îndepărta răul. A fost sculptat din mici discuri simbolice numite „pi”, care erau folosite în ceremoniile religioase. Mulți chinezi au folosit pandantive și ornamente de jad pentru a indica statutul social.
Credințele antice legate de puterea pietrei rămân în continuare, inclusiv practica de a purta brățări de jad pentru protecție. Părinții chinezi oferă adesea fiicelor sau fiilor lor brățări cu piatra pentru a le reaminti protecția și dragostea părinților lor.
Piatra este considerată un simbol al frumosului și prețiosului, încorporând virtuțile lui Confucius: curaj, compasiune, smerenie, înțelepciune și dreptate.
Tipuri de jad
Există două soiuri de jad: jadeit și nefrit. Nefritul este cel mai frecvent, valoarea sa depinde mai mult de calitatea artistică implicată în modelarea și sculptura piesei decât de piatra în sine.
Cu toate acestea, jadeitul este mai apreciat datorită calității sale mai translucide și a tonurilor de verde intens. Majoritatea bijuteriilor sunt făcute din jadeit, mai degrabă decât din nefrit.
Caracteristici importante
Pe lângă culoarea pietrei, există mai multe caracteristici care trebuie luate în considerare la evaluarea valorii acesteia, în special a jadeitei, cel mai valoros tip de jad.
Calitățile care ar trebui verificate includ un finisaj neted, o textură omogenă, transluciditate, transparență similară cu cea a mierii și o culoare intensă și uniformă. Orice jad cu o textură pătată, orice tulbure, culoare opacă sau mici crăpături este considerat mai puțin valoros.
Variații de culoare
Jadul nefrit este de obicei verde - uneori gri verzui sau o nuanță mai închisă. De asemenea, vine în tonuri de roșu, alb sau galben. Jadeitul este de obicei verde, dar poate fi găsit și în nuanțe de roz sau alb, precum și maro, violet, negru și roșu.
Omogenitatea culorii piesei afectează valoarea acesteia. Cel mai bun jad are o culoare solidă și uniformă. În Europa și SUA, cele mai prețuite piese sunt verzi: măr, spanac sau verde smarald. Cu toate acestea, în Asia, cele mai apreciate jade sunt cele care sunt pur albe sau în galben delicat, cu tonuri moi de roz. În bijuterii, jadul-lavandă este popular.
