Conţinut

• Dificultăți de mers
• Pierderea forței musculare
• Oboseala musculară
• Dificultăți în conversație, mestecare și înghițire
• Dificultăți respiratorii

Bolile degenerative ale mușchilor cauzează deteriorarea progresivă și pierderea celulelor musculare, precum și un sentiment de slăbiciune. Există multe tipuri de aceste patologii și pot acționa în moduri diferite pentru a provoca pierderea funcțională a masei musculare. Distrofia musculară, scleroza laterală amiotrofică, miastenia gravis și alte boli moștenite sau dobândite determină distrofia musculară. Simptomele sunt asociate cu slăbiciune progresivă în grupul muscular afectat.

Dificultăți de mers

Bolile degenerative ale mușchilor care afectează mușchii mari ai picioarelor și fesierului cauzează în mod caracteristic dificultăți de mers. Distrofia musculară Duchenne, cea mai frecventă dintre distrofiile musculare, este una dintre aceste boli. Copiii cu Duchenne au dificultăți de mers pe jos, deoarece sunt mici, de obicei merg cu picioarele larg deschise, cad și se clatină frecvent, din cauza slăbiciunii musculaturii superioare a piciorului. Pe măsură ce boala progresează și slăbiciunea musculară, capacitatea de a merge este în cele din urmă pierdută. Institutul Național al Tulburărilor Neurologice și Accidentului Vascular cerebral (NINDS) raportează că majoritatea copiilor cu Duchenne trebuie să folosească scaune cu rotile începând cu vârsta de 12 ani.

Pierderea forței musculare

Pierderea celulelor musculare asociate bolilor degenerative musculare determină o pierdere progresivă și profundă a forței în mușchiul afectat. Acest simptom este caracteristic tuturor bolilor de acest tip, deși grupurile musculare care prezintă o slăbiciune mai pronunțată variază de la o boală la alta. De exemplu, NINDS spune că miastenia gravis afectează în mod normal mușchii ochiului și feței, provocând ptoza pleoapelor și pierderea expresivității feței. Pe de altă parte, persoanele cu scleroză laterală amiotrofică sau boala Lou Gehrig pot avea slăbiciune în degete și mâini, ceea ce face dificilă scrierea, deschiderea sticlelor sau nasturarea unei cămăși.

Oboseala musculară

Pierderea masei musculare poate crește volumul de muncă pe alte celule musculare, care sunt în mod normal într-o stare subnormală din cauza procesului de boală. Rezultatul este oboseala musculară, de obicei legată de o activitate musculară minimă. „Manualul Merck pentru profesioniștii din domeniul sănătății” explică faptul că în miastenie gravis acest simptom este deosebit de pronunțat, deoarece mușchii prezintă o reducere măsurabilă a forței atunci când sunt utilizați. Cu odihna, mușchii recâștigă forța pe care o aveau înainte de a fi folosiți, totuși devin rapid obosiți când sunt folosiți din nou.

Dificultăți în conversație, mestecare și înghițire

Bolile degenerative ale mușchilor care afectează mușchii gurii și gâtului provoacă de obicei dificultăți în conversație, mestecare și înghițire. „Fundația Miastenia Gravis din America” raportează că aceste simptome sunt frecvente în miastenia gravis. Distrofia musculo-scapular-humerală și scleroza laterală amiotrofică cauzează deseori dificultăți în vorbire și înghițire, potrivit NINDS.

Dificultăți respiratorii

Tulburările musculare degenerative care implică mușchii pieptului pot provoca dificultăți de respirație. În mod normal, implicarea mușchilor respiratori într-o boală musculară degenerativă anunță moartea iminentă a persoanei afectate. Persoanele cu probleme musculare respiratorii severe depind adesea de suportul ventilator.