Conţinut
Grecii au urmat principiile de construcție ale egiptenilor, precum construcția cu pietre, deși arhitectura lor este mult mai decorată decât cea a egiptenilor. Un număr mare de clădiri antice grecești sunt încă în picioare astăzi, cele mai faimoase clădiri fiind Parthenonul și complexul Acropole din Atena. Înainte de secolul al VII-lea î.Hr., clădirile erau realizate din lemn cu pereți din cărămidă de lut.
Materiale
Începând cu secolul al VII-lea î.Hr., grecii au schimbat materialele de construcție de la cărămizi din lemn și argilă la marmură și calcar. La apogeul perioadei cunoscute sub numele de Grecia Antică, în secolul al V-lea î.Hr., marmura și calcarul erau principalele materiale din clădiri, lemnul folosit în grinzi structurale și acoperișuri fiind acoperit cu țiglă de teracotă. La final, clădirile au fost pictate în culori vii.
Principii structurale
Metoda predominantă utilizată de grecii antici era cea a coloanelor și a grinzilor. Această metodă este o arhitravă simplă în care grinda este susținută de două coloane. Această metodă limitează proiectarea clădirilor, deoarece coloanele trebuie să fie aproape una de alta. Majoritatea templelor grecești au fost construite cu grinzi de lemn înconjurate de coloane de piatră. Coloanele țineau acoperișul și decorau frizele.
Metoda de construcție
Vechii greci nu foloseau mortar în clădirile lor, ci cleme și dopuri pentru a strânge piesele. Blocurile de marmură și calcar au fost extrase și măsurate cu atenție și apoi tăiate cu precizie pentru a asigura o construcție perfectă. Instrumentele folosite de masoni erau manuale, cum ar fi sapa, burghiul, dalta și ciocanul. Maeștrii sculptori au umplut coloanele de piatră și soclurile cu sculpturi foarte decorate. O macara a fost folosită pentru ridicarea și punerea pieselor la locul lor.
Comenzi de construcție
Existau diferite ordine sau stiluri de construcție, care includeau dorienii, ionii și corintenii. Corintenii au folosit tehnica entaziei pentru a crea iluzii optice în clădiri astfel încât să pară simetrice. Coloanele Partenonului, de exemplu, sunt mai late în partea de sus decât în centru pentru a da iluzia că sunt simetrice. La fel, baza coloanei vertebrale este de fapt concavă pentru a da aspectul unei linii drepte.
