Conţinut
Ecosistemele sunt comunități de animale, plante și alte viețuitoare care interacționează între ele și cu mediul lor fizic. Acțiunea umană a transformat deja mai mult de o treime din suprafața terestră a planetei. De asemenea, este responsabil pentru degradarea ecosistemelor acvatice. Astăzi, activitățile umane, cum ar fi agricultura, mineritul, industria și pescuitul, sunt principalele cauze ale distrugerii ecosistemului, în special atunci când sunt desfășurate într-o manieră exploatatoare și iresponsabilă.
Minerit
Operațiunile miniere la scară largă pot duce la defrișări semnificative prin defrișarea pădurilor și construirea de drumuri. Potrivit site-ului web National Geographic, pădurile acoperă încă aproximativ 30% din suprafața terestră a lumii, dar o zonă de dimensiunea Panama este curățată în fiecare an. Pe lângă defrișări, mineritul distruge și ecosistemele acvatice folosind metale grele și alte substanțe toxice în extracția minereurilor metalice, precum aurul, argintul, cuprul și fierul. Aceste substanțe contaminează sursele de apă și dăunează peștilor, întrerupând lanțul trofic și contribuind la dispariția speciilor deja amenințate cu dispariția. Operațiunile miniere emit, de asemenea, gaze toxice în atmosferă, contribuind la încălzirea globală.
Agricultură
Ființele umane folosesc mai mult de jumătate din scurgerile de apă dulce pe care le pot accesa și mai mult de jumătate din această apă este folosită în agricultură. Pentru a răspunde cerințelor tot mai mari de apă dulce, oamenii au modificat sistemele fluviale, distrugând ecosistemele terestre și acvatice. În plus, pesticidele și îngrășămintele utilizate în agricultura modernă pot acumula și dăuna solului, surselor de apă, plantelor și animalelor. De asemenea, pesticidele pot ucide păsările și insectele polenizatoare, cum ar fi albinele, care se hrănesc cu recolta. Agricultura intensivă duce la eroziunea solului și limitează biodiversitatea prin dăunarea sau eliminarea plantelor și animalelor native.
Industrie
Începând cu secolul al XVIII-lea și odată cu venirea Revoluției Industriale, concentrația de dioxid de carbon în atmosferă a crescut cu aproape 30%. De asemenea, industriile sunt responsabile de producerea altor gaze toxice, precum sulful și dioxidul de azot, care, împreună cu dioxidul de carbon, contribuie la încălzirea globală. Creșterea temperaturii și topirea stratelor de gheață au deranjat, în special, ecosistemele arctice. Industriile pot afecta și ecosistemele acvatice. Produsele chimice excesive din apele uzate industriale pot provoca proliferarea algelor, ceea ce creează toxine dăunătoare peștilor, crustaceelor și moluștelor. Utilizarea și transformarea materialelor neregenerabile, cum ar fi petrolul, face ca impactul negativ al industriei petrochimice asupra ecosistemelor să fie și mai mare. Vărsarea de petrol și alte accidente pot provoca daune extreme și uneori ireversibile ecosistemelor înconjurătoare.
Pescuit
Pe lângă impactul negativ asupra unor populații de pești, metodele de pescuit distructive, cum ar fi traulul de fund, pescuitul exploziv și otrăvirea, pot afecta și algele și alte părți ale ecosistemului marin. În traul de jos, plasele mari sunt târâte de-a lungul fundului mării, prinzând pești și creveți, dar captează și deteriorează și alte forme de viață marină. Deși practicată la scară mai mică, utilizarea explozivilor și a substanțelor toxice, precum cianura, sunt, de asemenea, practici de pescuit distructive. Practicile de pescuit nesustenabile au contribuit la distrugerea a peste 65% din comunitățile de alge din întreaga lume. Aproape toate recifele de corali cu apă rece găsite în nord-estul Oceanului Atlantic prezintă cicatrici de la traul de fund.
