Conţinut
Companiile mari care deservesc o clientelă variată sau care operează în mai multe regiuni geografice pot alege să opereze cu o structură divizionară. Acesta este un tip de activitate mai descentralizat în care fiecare divizie funcționează ca propria companie separată. Acest tip de format de operare oferă unele avantaje, precum și potențiale capcane.
Autosuficiența
Un avantaj al structurii divizionare este că fiecare divizie poate funcționa ca o unitate autosuficientă în mod izolat, fără a fi nevoie să se bazeze în mare măsură pe compania-mamă sau pe conducerea superioară a organizației. Diviziunile au de obicei propria lor structură de management independentă, care le permite să ia decizii rapid, adesea fără a fi nevoie de aprobarea celorlalți. Diviziile au, de asemenea, propriile echipamente, consumabile și resurse, ceea ce permite o metodă de operare mai autonomă.
Specializare
Un alt avantaj al unei structuri divizionare este că permite un grad ridicat de specializare. Angajații cu talente și abilități similare pot lucra împreună și se pot concentra pe proiecte specifice care ajută divizia să își atingă obiectivele. Deoarece divizia funcționează autonom, conducerea este probabil să fie mai familiarizată cu nevoile lucrătorilor, ceea ce asigură că vor avea acces la resursele de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile. Persoanele cu aceeași idee pot vedea, de asemenea, structura divizionară ca o modalitate mai ușoară de a dezvolta un sentiment de lucru în echipă.
Mai multă autonomie
Pe de altă parte, o structură divizionară poate avea ca rezultat un sentiment de autonomie mult mai mare. Fiecare divizie se poate vedea ca o organizație complet izolată de celelalte și poate fi preocupată doar de îndeplinirea propriilor obiective, în loc să urmărească obiectivele organizației în ansamblu. Dacă compania funcționează sub conducere slabă, aceasta poate duce la eșecuri de a opera la niveluri maxime de eficiență și incapacitate de a-și îndeplini obiectivele generale.
Creșterea costurilor
Un alt dezavantaj potențial al unei structuri organizaționale divizionare este că operațiunea poate fi mai costisitoare. Deoarece fiecare divizie funcționează ca o entitate separată, are nevoie și de propriile resurse, întrucât împărțirea resurselor între divizii poate să nu fie întotdeauna practică. Acest lucru poate duce la duplicarea resurselor care ar putea să nu fie prezente într-o structură mai centralizată.Organizațiile diviziunii trebuie să se asigure că fiecărei diviziuni i se alocă resursele de care are nevoie pentru a-și atinge obiectivele, în timp ce găsesc modalități de a reduce costurile la minimum.
