Conţinut

• Leziuni și rigiditate a genunchiului
• Leziune ACL
• Leziuni LCL și LCM
• Vătămare LCP
• Osteoartrita
• Pauză
• Genunchi jumper

Deși ne putem gândi la genunchi ca la o balama, este mult mai complicat de atât. Articulația genunchiului poate să meargă dintr-o parte în alta, să se extindă, să se îndoaie și să se rotească. O astfel de gamă de mișcare oferă mai multe oportunități pentru posibile leziuni. Un simptom obișnuit al leziunii este genunchiul rigid, care apare prin numeroase afecțiuni, cum ar fi leziunile ligamentelor ACL, LCL, LCM sau LCP, artrita, fractura rotulei și cea cunoscută sub numele de „genunchi sărit”. Uneori, o leziune duce la rigiditate. Articulația genunchiului poate deveni rigidă și după intervenția chirurgicală (cum ar fi reconstrucția ACL) sau ca urmare a artritei.

Leziuni și rigiditate a genunchiului

Articulația genunchiului este adesea rănită în timpul sportului sau din cauza utilizării excesive înainte de a se maturiza complet. Leziunile obișnuite apar în ligamentele genunchiului care leagă un os de altul, tendoanele care leagă mușchii de oase, cartilajul, bursa, un sac sinovial care reține fluidul în interiorul articulațiilor și în oasele genunchiului în sine.

Leziune ACL

O leziune a ligamentului încrucișat anterior (ACL) este frecventă în rândul sportivilor. Umflarea, durerea profundă a genunchiului, rigiditatea și instabilitatea sunt semne ale acestei leziuni. Situat în articulația genunchiului, suferă traume atunci când apare un impact, cum ar fi într-un salt, urmat de o mișcare de răsucire. Leziunea se întâmplă și atunci când ligamentul este rănit la aterizarea cu genunchiul întins. Tratamentele recomandate includ un aparat dentar sau o intervenție chirurgicală însoțită de kinetoterapie.

Leziuni LCL și LCM

Ligamentul colateral lateral (LCL) conectează tibia la osul coapsei. Rigiditatea, durerea la exteriorul genunchiului și durerea la îndoirea sau extinderea piciorului sunt semne ale acestei plăgi. Dacă rigiditatea genunchiului este însoțită de durere pe partea interioară a articulației, mai ales atunci când are loc flexia sau extensia piciorului, aceasta poate fi o afectare a ligamentului colateral medial (LCM). Atât în ​​leziunile LCL cât și în cele ale LCM, tratamentul imediat include aplicarea unui pachet de gheață timp de 10 minute la fiecare două ore și utilizarea unui aparat de genunchi poate fi, de asemenea, utilă.

Vătămare LCP

Ligamentul încrucișat posterior (PCL) este mai mare decât ACL, dar este, de asemenea, supus rănirii. O răsucire a PCL nu cauzează de obicei durere sau umflături, cu toate acestea, rigiditatea și instabilitatea sunt simptome frecvente. Un aparat de genunchi și fizioterapie permit de obicei sportivului să se întoarcă la joacă în șase săptămâni.

Osteoartrita

Umflarea articulațiilor genunchiului, rigiditatea - mai ales în timpul iernii - și durerea cauzată de suprautilizarea piciorului pot fi toate semne ale osteoartritei. Legat de utilizarea continuă sau de o leziune anterioară, osteoartrita se caracterizează prin degenerarea articulației și apare de obicei la persoanele de vârstă mijlocie; comprese reci, genunchiere și analgezice ajută. Dacă durerea face activitățile zilnice insuportabile, intervenția chirurgicală pentru înlocuirea articulației este soluția.

Pauză

Rigiditatea este uneori rezultatul unei fracturi a rotulei sau rotulei, indicată de un defect al genunchiului, dureri severe și umflături. Tratamentele includ tencuirea piciorului sau efectuarea unei intervenții chirurgicale, urmată de kinetoterapie.

Genunchi jumper

O altă cauză a rigidității, care afectează mulți sportivi adolescenți, este tendinita rotuliană sau „săritura la genunchi”. Tendonul rotulian se inflamează, provocând durere care crește după activități precum alergarea sau coborârea scărilor. Această afecțiune apare adesea în timpul creșterii adolescenților și poate dura câteva luni. Folosind o curea subpatelară, pachetele de gheață și branțurile cu arc terapeutic ajută uneori.