Conţinut
Spectrocopia ultravioletă vizibilă sau UV-vis este o metodă de diagnostic care utilizează lumina vizibilă și lungimile sale de undă adiacente. Un spectrometru UV-vis este un instrument care folosește o sursă de lumină care trece printr-o cameră pentru a detecta ioni metalici și componente organice. Este o armă puternică utilizată în multe laboratoare, dar există numeroase avantaje și dezavantaje ale utilizării acestei metode de diagnostic.
Sursă de lumină
Un obstructor al sursei de lumină controlează cantitatea de lumină provenită de la o lampă specializată care trece prin probă. Obstructorul este singura componentă a unui spectrometru UV-vis în mișcare. Avantajul acestui sistem constă în designul simplu al instrumentului. Cu toate acestea, nu doar o lampă care emite toate lungimile de undă a luminii este necesară pentru analiză. De exemplu, o lampă de deuteriu emite lungimi de undă de la 180 nm la 370 nm, iar o lampă de tungsten emite lungimi de undă de la 315 nm la 900 nm. Schimbarea lămpii este un proces care necesită mult timp.
Calibrare
Spectrometrele UV-vis necesită calibrări frecvente pentru a menține precizia și precizia instrumentului. Alegerea tipului de material care trebuie utilizat ca calibrator necesită cunoașterea tipului de probă care urmează să fie analizată. Cu toate acestea, analiza probelor utilizând UV-vis este un proces foarte rapid în comparație cu alte metode de detectare a probelor, cum ar fi HPLC. Această analiză rapidă se realizează numai printr-o calibrare adecvată.
Sensibilitate
Tehnica UV-vis nu este distructivă pentru probă și are o sensibilitate ridicată pentru detectarea compușilor organici. Cu toate acestea, lumina rătăcită poate fi o problemă. Acest lucru se datorează faptului că medicul în cauză încearcă să detecteze eșantionul folosind un interval foarte lung de lungimi de undă sau designul slab al instrumentului.
