Conţinut
Conceptul occidental de virtute, considerat trăsături de caracter care determină ce tip de comportament este etic și ce nu, provine din filosofia greacă veche. Cartea lui Platon „Republica” și o mare parte din opera filosofică a lui Aristotel au determinat ceea ce s-a numit cele patru virtuți cardinale (sau cardinale), care erau centrale în teoria morală greacă. Cele patru virtuți erau înțelepciunea (sau prudența), dreptatea, tăria (sau tăria caracterului) și cumpătarea. Acestea au fost cele mai apreciate, deoarece filosofii au susținut că toate celelalte virtuți și trăsături de caracter depind de dezvoltarea acestor patru virtuți esențiale.
Înţelepciune
În operele de artă, înțelepciunea este reprezentată de o carte sau pergament și, în unele cazuri, ca o oglindă atacată de un șarpe. Înțelepciunea este dezvoltarea înțelegerii și este considerată cea mai importantă dintre cele patru virtuți cardinale. Este capacitatea de a cunoaște și discerne între ceea ce este bine și ceea ce este greșit. În unele scrieri antice grecești, este citată ca virtute a conducătorilor, deoarece cei care sunt înțelepți au capacitatea, bazată pe sfaturi și dovezi, de a judeca ceea ce este mai bine pentru toată lumea, pe baza dovezilor.
Justiţie
Dreptatea este reprezentată în artă ca solzi și solzi, o sabie și, în unele cazuri, o coroană. Ea este abilitatea de a trata întotdeauna oamenii corect. Oricine este drept îi dă oamenilor ceea ce este pe bună dreptate și de bunăvoie. Justiția înseamnă, de asemenea, apărarea celor care nu sunt în stare să se apere, lupta împotriva celor nedrepți. În cultura greacă veche, justiția era virtutea națiunii, deoarece reprezintă armonia întregului. Se mai numește și virtute socială pentru că fără justiție o națiune civilizată ar eșua.
Fortăreață
În unele cărți, cetatea se numește curaj sau curaj. În operele de artă, este descris ca armură, un turn, un leu sau o coloană spartă. Scopul cetății este de a înlătura ceea ce ar fi în calea justiției. Era considerată o virtute militară, virtutea armatei solide, în Grecia Antică. Un om care dădea putere era stoic, folosindu-și toată energia și emoția pentru a rămâne ferm în convingerile sale. Dezvoltarea forței necesită întărirea și instruirea voinței, întotdeauna supusă justiției.
Cumpătare
Cumpătarea este descrisă ca o roată, ca o căpăstru sau un amestec de mâncare și băutură în operele de artă. Cumpătarea este abilitatea de a exercita controlul și de a limita îngăduința în toate plăcerile. În Grecia, era virtutea societății educate sau a claselor superioare și mijlocii. Membrii acestor clase s-ar putea bucura de plăceri lumești și pot mânca sau bea prea mult, pe lângă faptul că se vor răsfăța cu plăcerea trupească. Abilitatea de a controla apetitul cuiva pentru aceste lucruri era considerată un semn de virtute.
